Nu exagerăm deloc când spunem că toți avem de învățat foarte mult de la orice câine, dar când vine vorba de învățăminte pentru oameni, Mia a noastră e un profesor excepțional. Mia a suferit cât pentru cinci vieți, abandonată, apoi maltratată, apoi călcată de o mașină, apoi supraviețuitoare a unei operații complicate, care a și lăsat-o cu doar trei picioare.

În ciuda handicapului, însă, Mia a fost mereu de o bună dispoziție absolut contagioasă. Cât am avut-o alături de noi în adăpost, a trăit momentul cu pofta de viață și dedicarea unui beatnik care a citit numai Kerouac și Burroughs când era mic.

Salvarea Miei a fost, ca în fiecare astfel de caz, compusă din cooperarea multor oameni. Întâi au fost angajații Speranța, care au luat-o în adăpost dintr-o situație critică și i-au acordat tratament veterinar de urgență; apoi, echipa Animal Society, care, în trei luni de lucru cu ea, au transformat un câine care se temea să-și părăsească propriul padoc într-unul care merge fără probleme în lesă, știe comenzi de bază și ar pleca la drum mai ceva ca Kerouac însuși; și, desigur, salvatorii finali au fost cei care au adoptat-o pe Mia, la sfârșitul lunii august.

Îi mulțumim din suflet Miei că, în (din fericire) scurta perioadă pe care am petrecut-o împreună ne-a învățat că viața poate fi trăită și chiar iubită chiar și atunci când ai un handicap sever. Sperăm, de fapt, știm, că Miei îi este acum exact atât de bine cât merită să-i fie oricărui suflet care nu răspândește decât bine în jur.