Am elaborat și vă prezentăm un scurt program de dezvoltare a abilităţilor de comunicare bazat pe rutinele zilnice pentru un grup de copii, pentru a exemplifica un tip de activitate asistată de animale care se poate implementa în grup, precum și obiectivele acestei activități.

Activităţile Asistate de Animale (AAA) „oferă oportunităţi motivaţionale, educaţionale şi/sau recreaţionale de îmbogăţire a calităţii vieţii. AAA se realizează într-o varietate de medii de către traineri specializaţi, paraprofesionişti şi/sau voluntari, în asociaţie cu animale care intrunesc anumite criterii.” (Delta, 2005). Prin intermediul acestora se urmărește dezvoltarea abilităților de comunicare atât verbale, cât și non-verbale. Pentru această situație este luat un grup de copii cu vârste cuprinse între 7 și 10 ani cu tulburare de spectru autist, cu abilități de comunicare/socializare/verbalizare, dar care trebuie îmbunătățite, implicați într-un proiect de TAA (Terapie Asistată de Animale) și AAA cu un câine.

Activitățile propuse urmăresc următoarele:

• dezvoltarea interacțiunii sociale adecvate și pozitive
• îmbunătățirea fluenței limbajului
• dezvoltarea abilități de a asculta interlocutorii
• cooperarea
• stabilirea contactului vizual
• îmbunătățirea abilități de a realiza un dialog (punerea de întrebări, așteptarea)
• exprimarea emoțiilor
• respectarea regulilor
• asumarea responsabilității
• structurarea timpului

Activitatea asistată de animale ar consta în:

• Inițierea comunicării prin prezentarea animalului (vârstă, sex, câteva cuvinte despre talentele lui) și încercarea de a stimula beneficarii să răspundă în aceleași fel, pe rând. Astfel se dorește atât începerea comunicării, cât și punerea bazei unui ritual (salutul și prezenatarea sinelui)
• Apoi, echipa TAA începe prezentarea unei zile obișnuite din viața animalului TAA:
• dimineața – trezirea, spălatul, mâncatul, plimbare
• plecarea la muncă – orele de dresaj și de terapie
• prânz – pauză, mâncat
• seara – joaca, mâncat, spălat, culcat
• După fiecare activitate prezentată de către praticantul TAA, fiecare copil povestește activitatea lui din acel interval orar
• După această se caută asemănări și diferențe între activitățile copiilor și cele ale animalului TAA – această dezvoltă exprimarea și noțiunile legate de structurarea timpului
• După aceasta se reiau câteva dintre activitățile menționate pentru exerciții/jocuri practice (hrănirea, dresajul și jocul)

1. Hrănirea și perierea câinelui de către fiecare copil în parte – dezvoltarea comportamentului prosocial și a încrederii în sine (prin grija față de animal)
2. Hrănirea câinelui în echipă – un copil separă exercițiul în mai multe etape (luarea castronului, desfacerea pungii cu mâncare, punerea mâncării, chemarea câinelui, spălarea castronului) și îi deleaga pe ceilalți copii cu câte o responsabilitate – dezvoltă cooperarea cu ceilalți, acceptarea regulilor și comenzilor, dezvoltarea abilități de a lua decizii
3. Învățarea unor comenzi de obediență cu câinele pentru fiecare copil în parte și prezentarea noțiunilor învățate celorlalți (șezi, culcat, mersul la pas, tumba, salutul)

• Copiii sunt învățați cum să îi comunice câinelui comenzile – ei sunt îndemnați să vorbească clar, corect și să păstreze contactul vizual. În caz contrar le este explicat faptul că animalul nu va înțelege ce i se comunică și nu va reuși realizarea comenzii dorite
• Dezvoltă increderea în sine prin controlul animalului și prin prezentarea celor învățate

4. Jocul cu câinele cu mingea – în echipă, aruncarea pe rând a mingii și ascunderea mingii

• Aceasta ar avea ca scop atât relaxarea/recreerea, cât și cooperarea, comunicarea în echipă, așteptarea, respectarea regulilor (noțiuni necesare și aplicabile și în contextul comunicării)
• Aceastea ar fi urmate de un nou tip de conversații în care practicantul TAA propune câteva situații ipotetice despre câine pe care beneficiarii să le discute, precum și interpretarea de către aceștia a comportamentului câinelui
• Se propun două situații: ce ar face câinele dacă este luată lesa de către stăpân? – iar copii trebuie să își exprime părerea despre comportamentul pe care îl va adopta câinele și de ce. Iar în a doua situație, le este prezentat comportamentul câinelui (stă cu coada între picioare în șezi, dă din coadă și sare), iar aceștia trebuie să interpreteze comportamentul non-verbal al acestuia. Acest exercițiu are ca rol dezvoltarea fluenței în limbaj, dezvoltarea atenției, înțelegerea comportamentului animal, dezvoltarea abilități de a lua decizii, precum și dezvoltarea imaginației.
• O ultimă activitate ar fi revizuirea discuțiilor
• Repetarea cătorva informații despre câine – fiecare copil este rugat să repete o informație
• Beneficiarii sunt îndemnați, pe rând, să pună întrebări legate de câine sau activitățile parcurse
• Beneficiarii sunt rugați să își exprime sentimntele/emoțiile despre câine și activitățile parcurse

Bibliografie:

Delta Society (2005). Team Training Course Manual, A Delta Society Program for Animal Assisted Activities and Therapy, preluat de pe www.deltasociety.org

Delta Society (1996).  Standards of Practice for Animal-Assisted Activities and Therapy. Delta Society

Rusu A.S. (2008). Introducere in terapia asistata de animale. Cluj-Napoca: Sinapsis