Max, Taz și Luna sunt categoric niște minunății ale naturii care ar merita să stea în orice muzeu, asta presupunând că ar exista muzee cu exponate pline de viață, jucăușe și pupăcioase. Cum nu există, am făcut un compromis: ne-am dus cu toți trei câinii noștri gălățeni, cu pregătire specială pentru interacțiune umană, la Muzeul Științelor Naturii ”Răsvan Anghelescu”, din Galați.

Am fost invitați și tratați cu multă căldură de domnul director Mădălin-Ionuț Șerban, care a ținut un discurs însuflețit angajaților despre beneficiile animalelor la locul de muncă, dar și în viața oamenilor în general. Ne-am bucurat foarte mult de complimentele pe care le-am primit pentru tot proiectul nostru de doi ani de aici, deoarece întreaga miză a lui este, la urma urmei, schimbarea mentalității gălățenilor referitor la câinii maidanezi, lucru care pare să se petreacă din plin.

De asemenea, ne-am bucurat că angajații muzeului au fost sinceri cu noi, iar cei mai ezitanți au avut puterea să recunoască faptul că au o frică instinctivă de câini, frică pe care au reușit să o depășească după câteva zeci de minute în compania cățeilor și angajaților noștri, care le-au explicat (unii prin cuvinte, alții direct prin felul lor de a fi) că frica de câini, la fel ca frica de oameni, este o eroare de percepție care ne poate face nefericiți, dacă nu reușim să o învingem. Ei au încuviințat, au zâmbit și ne-au promis că vor munci la asta.

Una peste alta, oamenii pe care i-am cunoscut la ”Răsvan Anghelescu” au fost, după gustul nostru cel puțin, printre cei mai implicați în efortul nostru comun de a schimba în bine viața animalelor  nimănui, dar și responsabilitatea oamenilor.