Acest studiu de caz urmărește evaluarea unor comportamente din cadrul terapiei asistate de animale pentru a observa efectele acestor sesiuni. Scopul evaluării a fost acela de a observa modificările apărute la nivel comportamental între două ședințe ale unui beneficiar înregistrate la distanță de un an. Sesiunile de terapie au fost filmate, iar comportamentele au fost măsurate cu programul BORIS de către studenții de la Facultatea de Psihologie în cadrul practicii realizate la Centrul de educație pentru bunăstarea animalelor, sub coordonarea psihologului Victor Chitic.

Beneficiarul (A.) este un copil de 7 ani care face terapie din anul 2016 în cadrul centrului nostru, dar și alte tipuri de intervenții acasă sau la alte centre. A. a lucrat cu câinele Bumi atât în ședința din 2019, cât și în cea din 2020.

Comportamentele urmărite au fost: râs, participare verbală la activitate, participare motrică la activitate, alergat, dat comenzi câinelui, mângâiat câinele și comportamente de respingere. S-a măsurat atât frecvența comportamentelor, cât și durata acestora, în ambele sesiuni.

Interpretarea rezultatelor arată următoarele modificări:

• a crescut semnificativ comportamentul ”râde” în anul 2020, față de anul 2019, fapt ce poate însemna îmbunătățirea stării de bine prin programul terapeutic asistat de câine; precum și o relație pozitivă asociată activității si relației terapeutice, atât cu câinele, cât și cu handlerul
• un alt comportament care s-a modificat semnificativ este ”țipă”; și acest comporament a crescut, dar analizarea acestuia arată că nu este asociat cu o stare negativă, ci doar o exteriorizare a bucuriei. Încă un comportament care arată o stare pozitivă și de siguranță asociată cu sesiunea de terapie și cu terapeutul; asociere esențială pentru atingerea obiectivelor
• comportamentul ”aleargă” s-a diminuat semnificativ, A. fiind mult mai angajat în activitate în anul 2020
• comportamentul ”dă comenzi câinelui” a crescut semnificativ într-un an, ceea ce poate arăta crearea unei conexiuni între el și câine și chiar creșterea stimei și încrederii de sine, simțind faptul că este capabil să-l “dreseze” pe câine.
• participarea atât motrică, cât și verbală la activitate s-a îmbunătățit substanțial în anul 2020 față de anul 2019, ceea ce poate desemna achiziționarea unor cunoștințe și aptitudini noi
• în cadrul ședinței din 2020, subiectul mângâie câinele mai des decât în cadrul ședinței din anul 2019, ceea ce dovedește că s-a instalat o relație bazată pe încredere și siguranță între cei doi.
• față de anul 2019 când comportamentele de respingere erau în număr de 8, în anul 2020, acestea s-au diminuat până la 3 indicând o adaptare bună la mediul și ambientul din cadrul terapiei și o încredere în terapeut și câine mai mare.

Conform rezultatelor obținute în urma analizei, constatăm o îmbunătățire a stării de bine, a sentimentelor de siguranță și afiliere la un grup, o dezvoltare a abilităților de relaționare, o îmbunătățire a vocabularului, diminuarea tendinței de izolare socială, o îmbunătățire a stimei de sine și valorificarea dorinței de a fi implicat într-o activitate de grup, obiective atinse prin terapia asistată de animale; ceea ce ne duce la concluzia că terapia asistată de animale a avut succes. În intervalul 2019-2020, starea subiectului s-a îmbunătățit ca produs al urmării programului de terapie cu asistare a animalelor