Interacțiunea om-animal presupune o relație simbiotică și activă între oameni și animale, prin intermediul căreia cele două specii comunică și își influențează sănătatea fizică și psihologică  (Kruger, McCune și Merrill, 2012).

Un număr mare de studii au concluzionat că acest tip de interacțiune poate avea un rol important în îmbunătățierea sănătății și prevenirea suferinței emoționale (Virué’s-Ortega și Buela-Casal, 2006). În plus, animalele de companie au un rol foarte important în dezvoltarea copiilor. Prin interacțiunea cu acestea, copiii învață noțiuni precum responsabilitatea, grija, importanța structurării programului, empatia, comportamente prosociale etc. În plus, interacțiunea cu animalele oferă suport emoțional, reduce stresul și anxietatea. Acestea sunt rezultatul afecțiunii și acceptării de către animale, ceea ce produce un efect calmant asupra oamenilor, atât fizic cât și emoțional (Kruger, McCune și Merrill, 2012).

Pe lângă interacțiunea cu animalele de companie, terapia asistată de animale oferă, atât prin elementele naturale și spontane ale animalelor, cât și prin structurarea calităților acestora către atingerea anumitor obiective, numeroase beneficii.

Terapia asistată de animale (TAA) este definită ca ”o intervenţie direcţionată, deci cu un scop bine definit, în care un animal ce întruneşte anumite criterii este parte integrantă a unui proces de tratament. TAA este realizată şi/sau coordonată doar de către personal instruit în domeniu. TAA poate fi realizată într-o varietate de medii şi poate fi individuală sau de grup. Procesul de realizare a TAA trebuie documentat şi evaluat, necesitând întotdeauna supervizarea unui profesionist” (Delta, 2005)

Beneficiile TAA

• Dezvoltarea/îmbunătățirea relației cu terapeutul
• Fizice
• Beneficii fiziologice (scăderea frecvenţei cardiace, tensiunii arteriale şi a hormonilor de stres) prin simpla atingere a animalului
• Îmbunătăţirea abilităţilor motorii fine şi grosiere
• Îmbunătăţirea deprinderilor folosirii scaunului cu rotile
• Îmbunătăţirea echilibrului şi a posturii corporale
• Acceptarea atingerii, învățarea corectă de a atinge, de a manipula animalul și obiectele cu care este îngrijit
• Cognitive
• Creșterea abilității de atenție
• Dezvoltarea unor abiliăți pentru recreere/relaxare
• Îmbunătăţirea vocabularului
• Dorința de a comunica verbal, impunerea unei comunicări concrete și corecte pentru a putea fi înțeles de animal
  • Valorificarea memoriei de lungă sau de scurtă durată
  • Valorificarea cunoştinţelor şi a diferitelor concepte (număr, formă, mărime, culoare etc.)
• Exersarea paşilor spre atingerea unui scop proxim
• Îmbunătăţirea abilităţilor de organizare a unei activităţi
• Sociale
• Dezvoltarea empatiei – abilitatea de a înțelege și comunica cu un animal, aceasta aplicându-se apoi și în cadrul relațiilor cu oamenii
• Abilități de relaționare/socializare – îmbunătățirea comunicării cu ceilalți
• Centrarea spre exterior – redirecționarea atenției spre animal, nu spre sine
• Dezvoltatea comportamentelor prosociale (ascultarea, hrănirea, curățărea animalului – responsabilizarea)
• Valorificarea dorinţei de a fi implicat intr-o activitate de grup
• Dezvoltarea abilităților de îngrijire – prin TAA copilul înțelege importanța dependenței animalului față de această ingrijire
• Emoționale
• Creșterea încrederii în sine si asertivității
• Îndepărtarea singurătății
• Reducerea anxietății (mediul terapeutic poate crește anxietatea, redirecționarea atenției pe animal ajută la o mai bună adaptare)

Limitări TAA

• Părinții/aparținatorii/clienții trebuie să fie conștienți de faptul că TAA reprezintă un tip de terapie complementar, care depinde si de mediul copilul și de celelalte activități/terapii în care acesta este inclus (terapie cognitive-comportamentală, terapie ABA, logopedie, kinetoterapie etc.). De asemenea, pentru unii beneficiari TAA ar putea să nu aibă rezultatele așteptate, una dintre condițiile necesare fiind aceea de a avea un client puternic motivat de interacțiunea cu animalul de terapie.

Bibliografie

Kruger, K, McCune, S., Merrill, R. (2012). WALTHAM pocket book of human-animal interactions. London: Beyond Design Solutions Ltd

Virué’s-Ortega, J., Buela-Casal, G., (2006), „Psychophysiological effects of human-animal interaction: Theoretical issues and long-term interaction effects”, Journal of Nervous and Mental Disease, 194(1), 52-57

Delta Society (2005). Team Training Course Manual, A Delta Society Program for Animal Assisted Activities and Therapy