Ca să poată fi sterilizați, câinii fără stăpân trebuie aduși la clinica mobilă, iar de aducerea lor se ocupă colegii noștri Aurel și Iulian. Ziua lor începe de dimineață cu un plan, o hartă a locurilor din oraș (Agigea, în cazul nostru de luna aceasta) cel mai populate cu câini comunitari.

Apoi se suie în mașină, înarmați cu răbdare și cu sufletele deschise. Vor avea nevoie de amândouă pe parcursul zilei ce va urma. Cel mai ușor este cu câinii care vin la mâncare și sunt sociabili. Aceștia se lasă luați în brațe veseli, dând din coadă de obicei, iar transportul și sterilizarea lor se fac ușor.

Dar apoi sunt și cazurile celelalte. Cazurile de câini care nu te lasă să te apropii. Deși sunt mai complicate și necesită multă muncă și stăpânire de sine, acelea sunt, paradoxal, cazurile pe care le preferăm. Pentru că, știindu-i pe majoritatea oamenilor, nu am recomanda nici măcar altor oameni, darămite unui biet câine, să aibă încredere în toată lumea. În acele situații, Iulian și Aurel trebuie să facă o muncă de echipă impecabilă, pentru a reuși să tranchilizeze câinii necooperanți și să-i transporte ulterior la clinică, reducând pe cât posibil stresul pe care animalele îl experimentează.

Câini sunt peste tot, așa că prinzătorii noștri trebuie să fie și ei peste tot. Pe coclauri, pe lângă clădiri uitate și dărăpănate, târâș pe sub remorci abandonate, prin păduri, prin mărăcini. Când merg în căutarea câinilor pe care colegii lor veterinari îi vor salva, prinzătorii trebuie să se pună în pielea lui, a animalului, să simtă ca el, să îi înțeleagă fricile, instinctele, trucurile.

Și mai mereu reușesc.

Aproape orice misiune de prindere se termină fericit, cu un cățel liniștit stând în brațele unui doctor din echipa noastră, pregătit să fie sterilizat și vaccinat.

Și da, acesta este doar unul dintre cățeii prinși de noi zilele acestea la Agigea. Nu-i așa că este superb? De ce ar cumpăra cineva câini, când asemenea frumuseți exterioare și interioare sunt abandonate pe străzi? Vă rugăm din tot sufletul: adoptați, nu cumpărați.

PS – mulțumim colegului George pentru pozele superbe.