”Doamna” Pușa era prin 2011, când a apărut la centrul pentru vârstnici Floare Roșie. Fusese dată afară din casă de o familie abuzivă. În scurt timp, a devenit, pentru toți cei din centru, ”mama” Pușa. ”Doamna” era un cuvânt prea distant și rece pentru această femeie excepțional de afectuoasă, generoasă și săritoare. Poate că așa funcționează karma: pentru că nu a avut noroc din prima, cu o familie naturală, mama Pușa i-a înfiat pe toți și și-a făcut o familie a ei, cu oameni care chiar se iubesc unii pe ceilalți.

Câinii în general și câinii din echipa noastră în special sunt și ei parte din familia mamei Pușa. Se iubesc nespus și abia așteaptă să se revadă, în fiecare săptămână, la vizitele pe care le facem în centrul Floare Roșie. Când Tibi (câinele nostru pionier de terapie) a murit, mama Pușa a plâns cel mai mult. Își pierduse unul dintre mulții fii. Are mulți, da, dar are suflet cât să îl iubească pe fiecare dintre ei cu o dedicație nemaiîntâlnită.

Când am rugat-o să ne vorbească despre importanța proiectului nostru de terapie în viața lor, a bătrânilor pe care îi vizităm regulat deja de 6 ani, mama Pușa ne-a zis: ”Nici nu aveți idee cât însemnați în viața noastră. Sunt mulți oameni aici care trăiesc doar ca să aștepte vizitele voastre. Pentru mulți, sunteți singura familie din afara acestui centru. Când Tibi a murit, a murit și o parte din mine.”

Mulțumim, mama Pușa! Suntem mândri și norocoși să facem parte din familia matale.